Pinch of Salt
urban stories with a pinch of salt
Dark-Green.jpg

Blog

urban stories with a pinch of salt

Transilvania Gastronomică

 

Astăzi toată lumea m-a întrebat cum a fost la Sibiu și mai mult decât un simplu „minunat” n-am știut ce să răspund. Pentru că nu e genul de răspuns pe care-l dai în timp ce-ți iei cafeaua to go sau în lift în drum spre o întâlnire, a fost o experiență prea mișto să o expun cu un singur cuvânt. 

Mi-a plăcut enorm de mult Transilvania Gastronomică. Și cred că n-ar avea același farmec dacă s-ar face la Cluj sau la București. Pentru că o mare parte din magia evenimentului ăsta e hoinăritul printre străzile vechii ale cetății din Sibiu. Pietonalele întortocheate, scurtăturile, piatra cubică, mirosul de clădire proaspăt renovată și în același timp farmecul ălora care n-au apucat să fie recondiționate, curțile ascunse, turnul bisericii văzut din depărtare, cafeaua de dimineață pe ritmuri de jazz.

O să scriu mai departe pentru cei care n-au fost niciodată și care trebuie convinși. Că noi, ăștia care-am fost, nu mai avem nevoie de nimic, am plecat fiecare cu ce ni s-a potrivit și ce ni s-a lipit de suflet, după caz. 

Eu am plecat de acolo cu sentimentul că domeniul gastronomic e atât de vast încât nu-ți ajunge o viață să-l parcurgi și niciodată nu poți avea senzația că știi suficient. Și am mai plecat cu vorbele lui Dumitrescu, pe care le-am zis și eu de nenumărate ori: lumea culinară e mai mult despre discuțiile și lumea care se creează în jurul mâncării, e despre poveștile încinse la un pahar de vin și bucuria de a mânca fără tacâmuri într-o seară târzie. 

Transilvania Gastronomică e organizată de My Transylvania, mai precis de niște oameni pasionați care fac eforturi de peste 10 ani ca lumea satelor din zonă să iasă la lumină. Pe Cristi puteți să-l auziți în podcast aici și l-ați văzut probabil și la conferința din Martie povestind despre bucatele locale. Jos pălăria, am mai zis în nenumărate rânduri cât de mult le admir munca și cât de tare mi-au intrat în suflet. 

Anul acesta au fost trei zile mari și late. În total 31 de masterclass-uri, organizate în fiecare zi din două în două ore. Printre ele s-au presărat și două cine. De la cea de sâmbătă am plecat profund impresionată de terasa Jules și de cea mai bună mâncare de care am avut parte în viața mea, gătită de Haya Holcho, pe care mi-o doresc rău de tot speaker la următorul Pinch.

Enumăr câteva din masterclass-uri, ca să știți la ce să vă așteptați anul viitor. Atât de tare mi-a plăcut că m-aș ocupa personal să vă organizez și să vă duc încolo. 

  • Totul despre oaie; 

  • Tehnici de preparare a cărnii; 

  • Nutriție în gastronomie; 

  • Despre burduful de munte;

  • Cum concepem un meniu bazat pe cultura gastronomică locală; 

  • Despre berea artizanală; 

  • Combaterea risipei alimentare; 

  • Trufe românești;

  • Plante, flori și rădăcini comestibile. 

Și astea sunt doar câteva dintre ele, le găsiți pe toate aici. Am vrut doar să vă dau un flavor. Eu n-am apucat să merg la toate, m-am bucurat să fiu printre lista persoanelor care au ținut masterclass-uri, alături de alți clujeni. 

Gândul meu inițial a fost acela că avem nevoie și la Cluj de un asemenea festival. Dar acum că mă gândesc, nici nu cred că ar avea același farmec. Însă ce-mi doresc e să meargă Clujul la Sibiu. Să meargă Bucureștiul la Sibiu. Și uite-așa, străbatem țara asta în lung și în lat și ducem lucrurile la alt nivel. 

Chapeau. 

PS: fotografii primite cu amabilitate de la organizatori și făcute de Paul Laszlo și Cristian Mino. Una mai jos și de la workshop-ul meu.

workshops
 
Alexandra Craciun